Viata la puls 200
>
Hunedoara, 17 ani fara Klein. I se spunea Misa si a fost fotbalist
200 de hunedoreni l-au comemorat pe Michael Klein. Multi dintre ei, cu fulare alb-albastre si bannere cu mesaje nostalgice, nici n-au apucat
sa-l vada jucind. Sint baietii rai din jurnalele de stiri sportive. Uitam deseori ca istoria nu se scrie in tinuta obligatorie, la un ceai dansant. Hulitii ultrasi sustin ca istoria nu se uita, si se aduna mereu, in februarie, linga bustul fostului capitan. S-au strins putini? Important este ca au fost acolo. [citeste in continuare]
TE VOM IUBI MEREU, CAPITANE!
A venit si ziua de 2 februarie, a mai trecut un an… ce repede trece timpul! Iata ca se implinesc 17 ani de cand fotbalul nostru e mai sarac cu o stea ,17 ani de cand HUNEDOARA il plange , 17 ani de sperante desarte , 17 ani de cand nimic nu mai e cum a fost , 17 ani de cand nimeni si nimic nu au reusit sa il scoata din sufletul nostru , 17 ani de cand ne amintim de el de cate ori vrem sa visam frumos .
Michael Klein – 50 ani!
Acum 50 de ani a venit pe lume cel despre care s-a spus ca “s-a nascut pentru fotbal si a murit pentru fotbal.” – Michael Klein. Astazi, 10 octombrie, ar fi trebuit sa sarbatorim impreuna cu el anii ce au trecut, dar din pacate Dumnezeu l-a chemat mai repede la el. Anul acesta nu am reusit sa-i facem cadoul pe care cu siguranta si-l doreste si dupa care suspina privind Hunedoara din cer, dar speram ca in anul in care povestea lui Michael Klein ajunge la a 50-a fila, sa reusim sa aducem Corvinul din nou pe gazon.
Te vom iubi mereu!
Drag erou, nici ayi nu te-am uitat!
Tinand cont de faptul ca pauza competitionala la noi a inceput mult mai repede decat de obicei si va dura de asemenea mai mult singurul prilej in care am mai putut mentine spiritul corvinist viu a fost comemorarea eroului nostru local ,dar nu numai , Michael Klein.
Zeci de ore de munca pentru cateva zeci de minute ,dar nu asta era important ,ceea ce era cu adevarat important era ca totul sa iasa perfect.Anul acesta am fost mai bine organizati decat in precedentii ,fiecare straduindu-se cat de putin.Cat despre ziua de azi as spune ca a inceput dis de dimineata pentru ultimele pregatiri ,au urmat clipe fericite in primul rand ca ne-am adunat cu totii impreuna,ceea ce este greu fara echipa,dar azi ceva ne-a legat si ce poate fi mai frumos decat sa iti petreci aceasta zi importanta alaturi de cei cu care ai mancat din aceiasi panine intr-o deplasare sau cei care ti-au fost alaturi si te-au ajutat sa treci peste greutati ,peste infrangeri rusinoase,peste umilinte. [citeste in continuare]
16 ani in memoria lui Michael Klein
Luni, 2 februarie, se implinesc 16 ani de la disparitia regretatului Michael Klein. Este datoria noastra de hunedoreni sa-i cinstim memoria asa cum se cuvine, sa aducem un omagiu unui spirit viu, trecut, prezent si viitor.
Vino si tu la comemorarea unui erou care a invins timpul prin zborul nobil al corbului cu inel in cioc, un erou ce nu va muri niciodata, Michael Klein – un erou corvinist.
Program:
12:30 – Intalnire Suporteri ( In fata Carrefour – Semafoare Micro 4)
12:45 – Mars spre Statuia lui Klein
13:00 – Depunere de coroane
Romulus Gabor, amintindu-si de Misa: “Cand ma gandesc la el, chiar si infrangerile imi par frumoase”
Timp de 15 ani i-a fost coleg si prieten in teren si in afara lui. Au aparat impreuna culorile Corvinului, facand parte dintr-o “Generatie de aur” a Hunedoarei, pe care s-a cladit, mai apoi, scheletul nationalei, calificata din nou, dupa 20 de ani, la un Campionat Mondial. Romulus Gabor isi aduce aminte cu drag de tot ceea ce a insemnat Michael Klein pentru el, pentru Corvinul, pentru Hunedoara, in ziua in care acesta ar fi implinit 48 de ani…
Rep: Va mai amintiti cand l-ati vazut prima oara pe Misha?
R.G.: Cred ca acum vreo 30 de ani, la juniori. Eu jucam la Jiul, el – la Corvinul, iar prima noastra intalnire a fost ca adversari. Dupa patru etape m-am transferat si eu la Hunedoara si am devnit colegi. Eram niste copii cu totii, de 15-16 ani… [citeste in continuare]
Fanteziile lui Klein
Mi-am permis sa spun, cu ani in urma, “inainte de Lucescu”, intr-un cerc de tehnicieni ai Federatiei:”De ce nu va ganditi la Klein?” Mi s-a raspuns cu un usor zambet: “ Bine, dar nu vezi cum alearga?”
Intre timp Klein prindea echipa nationala cu mersul lui in buestru , cum se spunea in deradere. Sigur ca a fost adus de mesterul lui…nu mai e cazul sa-i pomenim numele. A venit la echipa nationala cu o disciplina formidabila…Asta imi aduce aminte de o gluma…gluma cu tobosarul care anunta in vechime, umbland prin sat adunarea cetatenilor la Primarie sau in Piata publica….si care striga cam asa: “Asculta , Gabore, la patru in fata Primarie…Asculta Cirtule, la cinci, in fata primariei…Asculta Klein, la sase in fata Primariei, ca atunci incepe…” [citeste in continuare]
A murit ca un toreador in arena…
Am rememorat fugar acei ani ai revelaţiei naţionale şi internaţionale ai experimentului Mircea Lucescu, care a fost antrernor al Corvinului şi nu unul oarecare… Erau anii în care o echipă din provincie îndrăznea să se facă de temut atât „ furcilor caudine” Steau- Dinamo, cât şi unor mari echipe din Europa, în Cupele şi turneele de mare fotbal.
Am fost prieten cu Mircea Lucescu şi am susţinut în presa centrală acel „ joc conflictual” dintre el şi Dinu, omul cu luppus, mahărul dinamovist al bussinesului MILITARIZAT ACTIVISTIC POLITIZAT inter-cluburi… Cei doi fuseseră amici şi coechiperi, apoi s-au despărţit şi nu s-au mai împăcat niciodată. Pe acest conflict, din care Lucescu a ieşit optând pentru experimentul Corvinul, marele antrenor a zidit undeva, „ la umbra frunalelor” hunedorene, o mare echipă. Nici presiunile, nici coteriile de tot felul, nu au oprit spre glorie ceea ce a îndrăznit Lucescu şi a reuşit. [citeste in continuare]
Lupta pentru noi de SUS !
Doi ochi inlacrimati privesc Hunedoara de undeva de acolo sus. Un picur cade pe umarul tau. Vrei sa-l stergi, dar cand il atingi simti ca e cald. E viu, si parca vrea sa-ti spuna ceva. Vrea sa-ti sopteasca suferinta lui Misa de acolo de sus. Nu-l sterge, caci nu e un simplu picur de ploaie. In Hunedoara nu ploua, ci plange Klein dupa Corvinul. Daca va incepe si vantul sa adie, nu fugi in casa, caci e doar oftatul lui Misa. Se simte neputincios, deoarece de acolo de sus, el poate lupta numai prin noi, iar noi nu intelgem asta. El a luptat in teren pentru fiecare minge, iar acum e randul nostru sa luptam pentru fiecare lacrima de a sa, pentru a salva Corvinul!
Der Kaiser
Misa, capitanul Corvinului la 19 ani
Mircea Lucescu a povestit pentru cotidianul Hunedoreanul, ce l-a determinat sa-l numeasca pe Klein capitanul “alb-albastrilor”. Imprumutat de Corvinul in liga secunda la Aurul Brad, Michael Klein a fost readus la Hunedoara in primavara lui 1979 de Mircea Lucescu care imediat a vazut in el liderul de care avea nevoie pentru a forma sub furnale o echipa de perspectiva. Misa avea doar 19 ani. [citeste in continuare]
 |